Imi cer scuze ca sunt eu!

Am vrut sa te vad cum zambesti.

Am vrut sa te vad cum traiesti viata.

Am vrut sa incerc sa zbor.

Am vrut sa te tin de mana si sa te detin

Vreau  sa ma auzit cand iti vorbesc!

Nu mai vreau sa aud complimente de la toti necunoscutii.

Mi sa luat sa.mi spuna toti “anonimii” “Esti nu stiu cum ”

Copiilor nu sunt mai presus de nimeni. Si nici nu vreau sa fiu.Sunt pur si simplu eu.

Si cand spun anonimi sper ca va dati seama la ce ma refer

Probabil par pur narcisism! Dar din contra.. Ma urasc!

Nu ma cunoasteti!!! Nu ma cunoaste nimeni! Absolut nimeni!

Nu vreau.. Sa ma cunoasteti. Nu vreau sa par ceea ce nu sunt..

Rad! Mereu rad.. Sincer cati v.ati intrebat “-frate asta are vreo problema?”

                                                                            “-Nu are! Nu vezi?”

Imda!Patetic! :)