duminică, 27 februarie 2011

Si ea sopteste.. "Nu ma uita! Te rog"

Sincer..chiar mi`as dorii uneori sa ma pe cine strange in brate.Si mi-as dorii ca viata mea sa nu mai depinda de nimeni si sa strig in gura mare : « Adio papusare ! De-acum eu preiau atele » A fost frumos o vreme.. Dar simt ca pur si simplu nu mai sunt eu..Observ ca cu fiecare pas facut in viata intru in lumea « Lor » ..Sa dus chestia aia cu Mereu optimista ..sa cam pierdut printre ani..Iar chestia aia care era mereu pe fata mea..Cum ii zice..aa.. ZAMBET ..pe el l`am cam parasit..s-a pierdut demuult..nici din decor nu mai face parte. Acel.. »Suflet color,cu diagnoale mari » deja capata alta forma..nu stiu exact cum sa explic..De fapt,sincer,nici nu prea stiu ce se intampla.Dar..Vreau sa spun ca imi este foarte dor de prietenii mei.. si de greselile lor.De acea copilarie cand nu`mi pasa cum imi sta paru si ce fel de fond de ten foloseste mai stiu eu cine..Vreau inapoi vremea cand un baiat era doar un tovaras de joaca si cand totul nu se rezuma la bani.M-am cam pierdut si nu ma veti mai gasi...nici tu,Nici ea, Nici el, Nici voi nimeni..Dar te rog daca ma vei gasii fa-mi un serviciu si aminteste-mi cine sunt.

Si ea sopteste.. »Nu ma uita ! Te rog «