Ne`am cunoscut iarna..Anotimpul in care fluturii viseaza.Stateam intinsa pe banca si ascultam cantecul frigului.Usor am inceput sa alerg cu ploaia de mana.Impiedicandu`ma de bratul sperantei . Am cazut. Atunci mi`am dat seama ca ne`am nascut prea muritori pentru a fi in stare sa ne aruncam gandurile in bratele celui drag. In momente ca astea iti dai seama ca fluturii inseamna cu totul si cu totul altceva.Sunt un indemn catre fericire.Catre speranta si vise.Intr-o singura zi se nasc,traiesc,iubesc si mor totul intr-o zi o singura zi.
Noi avem o viata la dispozitie avem anii intregi in care nu facem decat sa ne distrugem sperantele si visele unul altuia.Sa uram frumosul si sa distrugem iubirea.De ce nu putem fi altfel ? Pentru ca traim in cercul nostru.Suntem influnentati de toti.De ce fluturii sunt asa ?de ce au perfeciunea aia iesita din comun ? ..Probabil pentru ca nu au timp sa faca greseli..Probabil ca dragostea mai exista doar in vise.Iar visele sunt iluzia realitatii. J
